Identitate, natură, spiritualitate şi finalităţi

Comunitatea Magnificat este răspunsul dat la o chemare specifică din partea lui Dumnezeu de a trăi viaţa nouă în Duhul Sfânt printr-un angajament stabil» (Regula de viaţă, art. 3,1).
Ca realitate eclezială, ea face parte dintre Noile Comunităţi apărute în Biserica Catolică după Conciliul Vatican II, în cadrul curentului de spiritualitate şi har numit Reînnoirea Carismatică Catolică (RCC). Termenul Comunitate trebuie să fie înţeles în sensul unei asociaţii animate de un spirit comunitar, după modelul descris în Faptele Apostolilor (cf. 2,42-48). Acesta, prin urmare, nu face nici o referinţă la viaţa religioasă călugărească, ci la viaţa comunitară propusă de can. 298-311 şi 321-329 din Codul de Drept Canonic.

Comunitatea Magnificat este o Comunitate de Alianţă, deoarece membrii ei îşi exprimă în mod public şi oficial în faţa Episcopului angajamentul de dăruire în Comunitate şi în Biserică prin Promisiunile de Alianţă. Este o Comunitate care îl are în centru pe unicul Domn Cristos Isus, deci cristocentrică. Întreaga viaţă comunitară se dezvoltă în jurul îndemnului unui «cuvânt» sau a unei profeţii, care a fost considerată încă de la origini fundamentală în construirea Comunităţii şi profetic: «Cu Isus, pe Isus construieşte!».

«Membrii Comunităţii, punând Euharistia în centrul vieţii lor personale şi comunitare, se angajează – fiecare după propria stare de viaţă – să construiască un singur trup, după modelul primei comunităţi creştine (cf. Fap 2,42-48). Pornind de la experienţa vie a Trupului lui Cristos, Comunitatea recunoaşte ca principale carisme ale ei evanghelizarea şi promovarea vieţii comunitare» (Regula de viaţă, art. 3,2-3).

Comunitatea Magnificat este o comunitate laică din punct de vedere canonic, cu o vocaţie specifică, din care fac parte toate stările de viaţă: tineri, adulţi – căsătoriţi şi necăsătoriţi -, laici consacraţi, preoţi, care trăiesc cu toţii ca într-o „mănăstire cu ziduri invizibile”. Spiritualitatea Comunităţii Magnificat cuprinde cinci dimensiuni specifice: cea carismatică, cea a Alianţei, cea euharistică, cea mariană şi cea comunitară. “Prologul” Regulii de Viaţă a Comunităţii Magnificat exprimă convingerile de bază ale membrilor ei şi aspectele de spiritualitate pe care le cultivă.

«Noi credem, într-adevăr, că, înainte de a fi o doctrină sau o morală, creştinismul este Persoana însăşi a lui Isus Cristos. Cine l-a întâlnit şi a făcut experienţa acestei întâlniri, arde de dorinţa de a-l cunoaşte şi vrea să-şi modeleze viaţa după învăţăturile sale, pe care Magisteriul Bisericii le propune cu autoritate şi le actualizează în numele Lui.

Noi credem că la începutul vieţii noastre comunitare se află iubirea lui Cristos, cel care în iubirea sa ne-a adunat, dându-ne harul de a-l iubi la rândul nostru în fraţi.

Noi credem că, înainte de toate, Comunitatea este o mănăstire cu ziduri invizibile, în care în fiecare zi căutăm să trăim la şcoala lui Cristos, Învăţător şi Domn.

Noi credem că, într-adevăr, Construirea iubirii ne face să recunoaştem în orice frate persoana lui Cristos şi ne angajează în rezolvarea relaţiilor defectuoase, făcând primul pas către o adevărată reconciliere.

Noi credem că, în Comunitate, îndrumarea spirituală realizează o formă concretă de supunere reciprocă (cf. Ef 5,21). Ea este expresia iubirii trupului faţă de orice mădular al său şi îmbrăţişează toate sferele vieţii.

Credem că iubirea generată şi alimentată de Euharistie ne face generoşi cu inima (cf. Ex 25,2) pentru a trăi Slujirea lui Dumnezeu, a săracilor, a omenirii, a Bisericii.

Noi credem că numele Magnificat indică faptul că fiecare membru al Comunităţii înţelege să unească contemplaţia cu acţiunea, precum Maria care, imediat după ce a primit în sânul ei pe Isus ca dar, a pornit în grabă să-L ducă Elisabetei.

Noi credem că această Comunitate s-a născut pentru noua evanghelizare. Această misiune o îndeplineşte nu pentru ea însăşi, ci pentru Biserică şi o realizează printr-o mărturie proprie de viaţă şi prin vestirea Evangheliei.

Noi credem că «Cristos nu poate fi împărţit» (cf. 1Cor 1,13). De aceea, Comunitatea este în comuniune cu toţi creştinii şi caută unitatea poporului lui Dumnezeu „împreună cu toţi cei care invocă în orice loc numele Domnului nostru Isus Cristos” (1Cor 1,2)».

Comunitatea Magnificat, conştientă de harul primit de la Dumnezeu, ştie că ea depăşeşte în mod larg „structura juridică” pe care o are şi se extinde şi la acele persoane care trăiesc o participare autentică la spiritualitatea sa, cu toate că nu sunt chemate să-şi asume Angajamentul de Alianţă. Din acest motiv, le oferă primire şi îngrijire, primind de la ele ajutor şi colaborare pentru activităţile proprii.

Comunitatea continuă să rămână în ascultarea Duhului Sfânt, gata să-i urmeze şoaptele, într-o atitudine de supunere docilă discernământului Bisericii, conştientă fiind că planul lui Dumnezeu asupra sa nu este încă desăvârşit.

În conformitate cu carisma primită de la Duhul Sfânt, Comunitatea Magnificat are drept finalităţi şi obiective (cf. Regula de viaţă, art. 5) următoarele:

– sfinţirea propriilor membri, promovând în fiecare dintre ei, prin formare şi îndrumare spirituală, dezvoltarea umană integrală şi capacitatea de a corespunde mai deplin la harul botezului;

– participarea la misiunea Bisericii prin mărturia de comuniune a vieţii fraterne şi prin diferitele forme de activitate în domeniul rugăciunii, al evanghelizării, al promovării umane şi al carităţii.