cere rugăciune

Ministere şi slujiri

Cuvântul „minister” provine din latinescul minister (la rândul lui derivând din termenul minus = mai puţin). Acest termen este rădăcina etimologică a cuvântului ministru (persoană care este în slujba unei autorităţi sau a unei instituţii) şi a cuvântului minister (activitate de slujire a unei autorităţi). În lumea romană termenii indicau în primul rând lictorii (persoane care însoţeau pe înalţii demnitari, mergând înaintea lor şi purtând fascii ca semne ale puterii), dar şi sclavii sau liberţii care slujeau casa imperială.
Mai târziu termenul „minister” devine usual pentru a indica o activitate, civilă sau religioasă, organizată şi stabilită în mod oficial.

În Reînnoirea Carismatică Catolică, termenul minister este în strânsă legătură cu sensul etimologic de slujire. Carismele Duhului Sfânt sunt personale, deoarece „fiecăruia îi este dată manifestarea Duhului spre binele tuturor” (1Cor 12,7). În cadrul unei Comunităţi sau a unui grup de rugăciune carismatică, aceste carisme pot fi organizate în cadrul unui minister, astfel încât mai multe persoane care au primit de la Duhul Sfânt aceleaşi daruri şi capacităţi naturale şi spirituale să poată sluji într-un mod organizat şi ordonat, sub supravegherea unei autorităţi şi cu discernământul necesar, astfel încât să fie înlăturat pericolul de a cădea în confuzie, subiectivism sau leader-ism.

În Comunitatea Magnificat, în funcţie de crearea diferitelor grupuri de rugăciune şi Fraternităţi, există în prezent următoarele ministere: